Nașterea Maicii Domnului
Ziua de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxă începutul noului an bisericesc. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august. Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, este sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria: Adormirea Maicii Domnului – 15 august și Nașterea Maicii Domnului – 8 septembrie. Sfinții Părinți au rânduit acest lucru, ca noi să urmăm pildei vieții Maicii Domnului pentru a putea primi în noi pe Hristos. Astfel, Hristos Domnul dorește să locuiască în noi, dupa cum a sălășluit în Maica Domnului.
Menționăm că Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor neîncetate ale Sfinților și Drepților Ioachim și Ana din Nazaret. Din cauza lipsei de copii, Ioachim și Ana erau priviți ca fiind blestemați de Dumnezeu. Însă, Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor și a trimis pe îngerul Său să le vestească că vor avea un copil care va da trup omenesc lui Dumnezeu Fiul. Din acest motiv, Sfânta Fecioară Maria se bucură în Biserica noastră și în inimile credincioșilor de un cult deosebit, de o supramărire și supravenerare, fiind socotită „mai cinstită decât heruvimii și mai slavită fără de asemănare decât serafimii”, adică decat toți îngerii. Deși se bucura de o astfel de cinstire, toată viața sa a stat sub semnul discreției și al smereniei.
Închizând puțin ochii cei sensibili, să ni-i ridicăm pe cei ai minții și să vedem în chip înțelegător pe Maica lui Dumnezeu. Căci a venit ca un cer însuflețit purtând în brațe pe Soarele dreptății, ca să-i lumineze și să-i încălzească pe credincioșii care aleargă la scăparea ei. Și dacă soarele cel sensibil a știut să lumineze și să încălzească, să usuce și să ardă, cu cât mai mult a știut să facă acestea Soarele dreptății cel mai înainte de soare.
Unindu-se firea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos cu firea lui omenească, luată din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt, se săvârșește unirea omului cu Dumnezeu și prin aceasta se sfințeste și se îndumnezeiește firea omenească. Nici ingerii din ceruri nu au putut întelege modul în care Dumnezeu Cel Veșnic devine Om în timp și Dumnezeu Cel Necuprins devine cuprins în umanitatea pe care Și-o asumă.
Arhanghelul Gavriil aduce lumina în această taină, prin cuvintele: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta și Sfântul care se va naște din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu. Astfel, Fecioara Maria devine ființa creată cea mai apropiată de Sfânta Treime. Important este să reținem că actul Întrupării este unul de conlucrare. Fără acordul Maicii Domnului, Întruparea Domnului nu s-ar fi realizat. Momentul zămislirii este acela când Fecioara acceptă cele spuse de înger și spune: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. Așadar, Dumnezeu nu se face om fără acordul Fecioarei.
Cum s-a născut Fecioara Maria?
Ioachim se trăgea din vestitul neam al lui David, iar Ana era una dintre fiicele lui Levi, adică de neam preoțesc. Levi a avut trei fete: pe Ana, mama Mariei, pe Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul, și pe Salomeea, mama fiilor lui Zevedeu.
Sinaxarul zilei ne spune că ei erau drepți înaintea lui Dumnezeu și la fiecare sărbătoare luau două părți din câștigul lor, o parte o dădeau săracilor, iar pe cealaltă o dădeau lui Dumnezeu.
Odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: „De ce aduci darul înaintea mea? Oare nu știi că nevrednic ești să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminție în Israel?”.
Și a plecat Ioachim foarte întristat și rușinat și defăimat de la praznicul acela, și, de mâhnire, nu s-a întors la casa sa, ci s-a dus în pustie și s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile și striga către Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i dea lui rod pântecelui. Asemenea și Ana, în casă și în grădina ei, se ruga lui Dumnezeu. Și i-a auzit pe dânșii Domnul și a trimis pe îngerul Său, binevestindu-le lor nașterea Maicii Domnului, care a și fost, spre mântuirea a tot neamul omenesc.
Ana a ramas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.
La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la Templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în camerele Templului să crească acolo. Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.
În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a ramas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfantul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a venit ca o tărie, purtând în brațe steaua cea din Iacob, pentru ca și noi, precum magii, lepădând toate plăcerile cele trupești să-I urmăm Lui în curăție și să I ne închinăm cu credință. A venit ca o scară avându-L pe Domnul întărit în ea, ca să întărească și să izbăvească din stricăciune firea omenească. A venit ca un nor dătător de ploaie mântuitoare, purtând în sânul ei dumnezeiasca ploaie, ca să ude și să adape pământurile cele cuvântătoare. A venit ca o brazdă dumnezeiască ținând ca un snop spicul cel dătător de viață, ca să hrănească inimile care flămânzesc de El.
A venit ca un hambar care avea în sânul ei grâul vieții, ca să-l reverse celor care aveau nevoie de acest grâu. A venit ca o masă având pe ea pâinea vieții, din care mâncând unii cu vrednicie vor trăi în veac. A venit ca o vie purtând strugurele, ca să adape cu vinul cel dulce pe credincioși și să-i îmbete pe ei din grăsimea casei Lui. A venit ca un car condus de Cuvântul, pentru ca din necuvântare să-i slobozească pe cei cuvântători, ca Dumnezeu și Cuvânt.
A venit ca o juncă fără de pată și ca o mielușea preanevinovată purtând pe mielul „Cel ce ridică păcatul lumii” și „pe vițelul cel îngrășat”, jertfit pentru fiul cel risipitor, poporul cel omorât de desfrânare și pierdut de necurăție și iarăși aflat prin pocăință și întoarcere. A venit ca un clește ținând cărbunele aprins, ca să ardă din temelii spinul păcatelor și să-i lumineze pe iubitorii de curăție ca un Iubitor de curăție și ca Unul născut în curăție. A venit ca un sfeșnic cu totul de aur cu șapte făclii purtând deasupra ei candela, ca să lumineze în chipul cel mai strălucit tot pământul de sub soare. A venit ca un chivot având în ea dreapta Tatălui cea prin care au fost date lui Moise tablele scrise ale legii mozaice, ca prin această dreaptă să fie scriși în cartea vieții cei vrednici de viață. A venit ca un palat și ca un scaun al Împăratului și ca o împărăteasă preaînfrumusețată, ținând ca o maică pe Împăratul slavei, ca să cheme la Împărăția lui Dumnezeu pe iubitorii acesteia.
Sursa: Sf. Neofit Zăvorâtul
Română 
Deutsch (Sie)